La război

— Iarăși? Ce sunt astea, domne? Drone? Avioane fără pilot?

Priveau cerul, cei doi pensionari aiuriți. Unul din ei sprijinit într-un baston cu trei picioare, celălalt adus de spate cu o căciulă de miel cu rever și bine îndesată pe cap.

— Sunt tot ca cele care s-au bătut aici, luna trecută… dar astea sunt parcă alt model, nu sunt tot la fel, domne…

— De ce tot aleg cartierul ăsta să se bată? Ce treabă au ei aici în cartierul ăsta liniștit?

Pe cer se vedeau distinct drone care pluteau în aer la distanță, ca într-un joc video, grupări de aparate ca niște stoluri de păsări proiectate pe norii colorați ai asfințitului.

— Cine-o mai fi de data asta?

Rămăseseră un timp amândoi cu gura căscată. După un timp celălalt reluă vorba:

— Mi-a zis fi-mea că și la ei se bat…

— Unde la ei?

— La fi-mea, la Bragadiru. Dar nu scrie pe ele ale cui sunt?

— Ce să scrie domne, vezi de treabă… Vezi dumneata la așa distanță să scrie ceva ?…

Dronele se regrupau, se urmăreau, se atacau fără zgomot, numai uneori niște pocnete și sfârâituri se auzeau, cu întârziere, ca la focurile de artificii.

— Și săptămâna trecută s-au bătut dar încolo, spre Pantelimon. L-au văzut bine cei de lânga Arena Națională, au pus pozele pe facebook.

— Cine domne?

— Asta nu știu.

— Păi nu te-ai uitat și mata la televizor, nu zice?

— Zice ce vrea ei domne, ce știu eu. Pe antenă zice unu ceva, dincolo măcar minte pe față. Nu știe nimeni…

— Brejbeanu ce zice?

— Brejbeanu de la scara trei?

— Da.

— Deșteptu ăla. Ăla zice că e oculta.

O dronă tocmai cădea, lăsând în urmă o dâră de fum, atacată de un grup de alte drone, ciuruită de tir.

— Uite-o pe-aia cum cade. Cine o câștiga?

Dronele se regrupau, ca un stol de păsări, se repoziționau, se urmăreau, se atacau, se retrăgeau.

— Eu am mai văzut o bătaie din asta la începutul lui septembrie, eram la fi-mea la Bragadiru. I-a căzut chiar în curte o bucată de dronă.

— Ce bucată?

— O bucată de la roți.

— Și nu scria nimic pe ea?

— M-ai omorât cu scrisul. Nu scria nimic.

— Aha.

— Au crezut la început că e radioactivă. Au curățat-o cu benzină și-au pus-o raft.

— A cui o fi fost?

— Cine știe. S-au bătut ce s-au bătut și-au plecat.

— Cine-o fi domne?

— Nu știu domne. Americanii… Rușii, americanii, știu eu? Cine se mai bate în ziua de azi? Nu spune la televizor? Mata ești cu televizoru…

— Nu spune nimica, vezi de treabă, minte toți.

Oamenii se uitau descumpăniți la spectacolul ceresc, cel cu căciulă și-o împinse pe ceafă și aburi se degajau de pe fruntea cu păr rar.

— Brejbeanu zice că știe el, săptămâna viitoare o să se bată iarăși, lângă mall.

— De unde știe el?

— Zice că are informații din sursă sigură. La mall poți să iei floricele și să te uiți.

— Lasă-mă domne cu floricele. La mall?

— Da, nu durează mai mult de juma de oră. Au și cafea. Te chem eu.

— Bine, hai să trăiești.

— Să trăiești.