Păcatul originar la extratereștri

Primul contact cu o civilizație extraterestră a fost mai puțin șocant pentru umanitate decât și-au imaginat scriitorii de literatură științifico-fantastică.

Pur și simplu americanii, ca reprezentanți ai „pământenilor”, s-au asigurat cât au putut că „extratereștrii” nu au intenții agresive.

Nici n-au avut prea mult de ales. Practic tot ce făceau acești extratereștri părea magic. Apăreau figuri pe ecranul unor calculatoare neconectate la internet, halouri în locuri neașteptate.

Contacte fizice nu au existat însă.

La început americanii au fost șocați și s-au considerat amenințați. Un cercetător la NASA însă le-a adus aminte adagiul lui Clarke că o tehnologie suficient de avansată nu poate fi distinsă cu ușurință de magie. Au reușit până la urmă să comunice în scris, prin tehnologii radio avansate. Civilizația este îndepărtată și contactul fizic nu este dorit de ei, sau nu este posibil, nu se știe cu precizie. Sunt foarte selectivi în a comunica ceva, așa că americanii mai mult așteaptă.

I-au întrebat dacă au intenții agresive, și alienii au spus răspicat: „nu”. Ceea ce i-a liniștit pe pământeni, adică pe americani, pentru că până acum extratereștii s-au ținut de cuvânt de fiecare dată. I-au întrebat apoi dacă pot comunica și alienii le-au spus celor din Florida că le vor transmite ce trebuie să știe dacă e cazul. Că să-și vadă de treabă și să facă lucrurile exact ca înainte.

Oamenii au încercat să se liniștească. Au propus să schimbe tehnologie, însă nu le-a venit niciun răspuns. Americanii apoi le-au trimis o versiune digitizată a Bibliei, drept carte de înțelepciune. Și extratereștii au răspuns trimițând și ei vreo sută de volume de scrieri vechi ale civilizației lor, îmrepună cu instrucțiuni de decodare rapidă.

Istoricii și literații s-au pus pe citit.

Au acești extraterești o religie care seamănă puțin cu ale noastre. În sensul că se vorbește mult în acele scrieri despre un păcat originar. Dar, în timp ce păcatul originar la pământeni este înșelarea voinței lui Dumnezeu și consumarea fructului oprit în rai, la extratereștri nu e așa. Păcatul originar la ei, este că l-au izolat pe un individ pentru că era prea frumos și prea respectuos cu astrele. Nu cei de acum, acum multă vreme, la începuturile civilizației lor.

Așa reiese din articolele de vulgarizare prin presă ale studiilor științifice ale cercetătorilor britanici. Acel individ ancestral numit Turkhanishatu-waranu, este un fel de Enkidu și ar însemna ceva apropiat de „cel iubit de Dumnezeu”. Unele din texte îl indică a fi născut dintr-o femeie sfântă și un diavol. Numele său, complicat, este o transliterație convențională care nu reflectă pronunția originală căci vorbirea extratereștrilor conține foneme ce nu pot fi reproduse cu ușurință în laringele uman. De altfel acești extraterești au două vocabule pentru „a vorbi”, căci comunicarea lor este multimodală: folosesc spectrul sonor, care nu se suprapune perfect cu cel omenesc dar se pare că și un spectru limitat al undelor electromagnetice, tot articulate sintactic. Oamenii de știință s-au pus deci de acord asupra câtorva transliterații, dar ele servesc mai mult ca mijloc omenesc de comunicare decât ca reproducere fidelă a numelui originar. Lăsând însă la o parte tehnicalitățile, se pare că în leagănul civilizației acelei civilizații extraterestre, o societate întreagă au izolat un individ cu bună știință, l-au torturat, l-au hărțuit, s-au pus de acord fără să-și vorbească și fără să lase urme, l-au jecmănit, întemnițat fără motiv – și în cele din urmă l-au și înmormântat de viu.

Acesta ar fi se pare păcatul lor originar, pe care fiecare individ al acelei civilizații trebuie să-l reia, la nesfârșit, în moduri mereu schimbate și mereu readaptate.

Se pare că acel personaj legendar a petrecut cea mai mare parte a vieții lui încercând să afle ce au alienii cu el. Din biografia păstrată, puternic mitologizată, reiese că era un fel de poet, admira cerul și avea tot felul de activități artistice dar și capacitatea de a mobiliza grupuri largi sociale.

Și se pare că lucrul acesta le-a pecetluit soarta pentru viitor, practic fiecare copil se naște pentru a reparcurge acest traseu inițial ale unei injustiții primordiale. Sunt cumva condamnați, întreaga civilizație, la a reparcurge acest drum al acestei cruci extraterestre, la infinit.

E destul de tristă soarta acestor extraterești, așa că, atunci când au aflat, cercetătorii americani și-au mai potolit curiozitatea și s-au orientat spre alte activități.