Atenție: continuitatea nu este și nu poate fi, în niciun caz, vreun instrument care să dăuneze, să atace sau să problematizeze statalitatea românească contemporană. Argumentul continuității se referă în general la ideea că populația daco-getică, romanizată, ar fi persistat în mod continuu în spațiul ce corespunde, mai mult sau mai puțin, Romîniei de azi. Această idee, fără a putea fi dovedită cu exactitate ca fiind falsă, pune niște probleme destul de serioase. Problematizarea, raționalizarea, studiul și ducerea la capăt a concluziilor ce derivă nu denotă decât fascinație în ce privește originile poporului român, interes față de adevărul istoric oricare ar fi el, și nicidecum vreo atitudine revizionistă sau de orice alt fel legată de statalitatea română.
- ~450ad Gepizii iau Dacia de la huni. Iordanes menționează că gepizii iau Dacia de la huni la jum. sec 5. Dacia lui Iordanes înseamnând aprox. Panonia + Transilvania. Prezența în plus a unor români/vlahi, fără să fie imposibilă, trebuie demonstrată.
- Stăpânirea gotă. Goții stăpânesc teritoriul actual românesc de la retragerea aureliană până spre 380. Goții sunt populație numeroasă, fapt atestat de scrisoare împ. Claudiu către senat (300.000 de războinici încearcă să se stabilească la sud de Dunăre) și de alte surse.
- Arianismul gotic. În sec 4, goții se convertesc la confesiunea ariană a credinței creștine, care de altfel stăpânește și Bizanțul în jumătatea a doua a sec 4. Dacă populația vlahă ar fi populat în fond, în secundariat, munții Carpați în timp ce văile erau dominate de goți, e greu de explicat inexistentul contact între proto-români și arianism. (chiar și așa, dovezi arheologice trebuie să delimiteze implantări masive vlahe la munte și ne-vlahe în câmpii. Păstorul imaginar ce cântă din fluier al lui Kogălniceanu nu poate fi suficient pentru a explica milioanele de români de azi).
- Lipsă germanisme în română. Limba română veche nu conține niciun cuvânt de certă origine germanică. Asta înseamnă că populațiile romanizate balcanice ce au generat mai târziu românii nu au conviețuit cu goții. Dacă secolele 3 și 4 ar fi văzut în spațiul nord-dunpărean goți dominanți (căci subiecți ai istoriei, provocatori a ceea ce numește Gibbon The gothic war) alături de populații daco-geto-romanizate în fundal (în regiuni montane sau retrase) – ar fi trebuit să existe un amalgam lexical creat. Așa cum există de exemplu în privința slavilor, a turcilor etc. Chiar cuvinte ungurești precum oraș și meșteșug există în limba română veche. Acest fapt nu poate decât să indice lipsa de contact al goților cu pre-românii și ca atare, dată fiind certitudinea prezenței goților în spațiul carpato-danubian, să problematizeze prezența romanizaților din această regiune.
- Legături de fond între română și albaneză (vezi Dan Alexe, Dacopatia…, Hasdeu, Cine sunt albanezii). Ele trebuie explicate, deși Hasdeu le explică presupunând o imigrație din Panonia în spațiul iliric în urma impactului ungar.
- Fondarea tardivă a voievodatelor românești (vezi Lucian Boia, Istorie și mit …)
- Celto-daci?. Posibila legătură a dacilor cu celții poate contribui la diluarea noțiunii de geto-dac. Aceasta împreună cu observația lui Strabon că „pe vremuri grecii considerau că geții ar fi traci” (Geografia, 7.3.2), pot conduce la o reevaluare/afinare/recalibrare a noțiunilor etnice pe care le folosim pentru a înțelege antchitatea carpato-danubiană. Continuitatea geto-dacilor romanizați se vede repusă în discuție.
Non sanz droict 